În cei şapte ani de la adoptarea prin asumarea răspunderii în Parlament a Legii Dialogului Social 62/2011, situaţia lucrătorilor din România s-a deteriorat.
Practic, deşi România a înregistrat constant în această perioadă un nivel de creştere economică peste media europeană, în principal prinn efortul oamenilor muncii, de această creştere nu au beneficiat tocmai cei care au contribuit cel mai mult la ea, lucrătorii.
Negocierea colectivă, unul dintre principalele mecanisme de redistribuire echitabilă a rezultatelor economice a fost distrusă prin efectele acestei legi. Acest lucru se poate vedea prin:
- Concentrarea salariilor în jurul salariului minim
- Dispariția coeficienților și aplatizarea grilelor de salarizare
- Distribuţia inechitabilă a rezultatelor economice între capital şi muncă
