În 2020, peste 350 de mii de persoane lucrau în sistemul sanitar public și privat din România, reprezentând aproximativ 6,6% din totalul salariaților. Acest studiu oferă o evaluare generală a situației personalului din sistemul public de sănătate, cu intenția de a contribui la dezbaterea publică despre sistemul de sănătate. Prima parte a studiului prezintă situația din punct de vedere numeric, pentru a avea o imagine mai clară asupra chestiunii deficitului de personal: cum au evoluat în ultima perioadă efectivele de personal din sistemul public de sănătate, care este distribuția lor geografică, cum se raportează România la alte țări din Uniunea Europeană? A doua parte abordează politicile publice din domeniu, incluzând subiecte precum migrația în străinătate, situația salarială și a investițiilor în sistemul public de sănătate. Ultima secțiune reia concluziile principale ale studiului și formulează o serie de recomandări pentru politicile publice și în special pentru dezbaterea din spațiul public.

În România, inegalitatea de venit în rândul populației generale este a doua cea mai mare din UE, după Bulgaria. În același timp, decalajul de remunerare între femei și bărbați este printre cele mai mici, România părând mai avansată din acest punct de vedere decât majoritatea țărilor occidentale. La prima vedere, inegalitatea în general este un subiect mult mai relevant pentru România decât inegalitatea de gen: problema României nu ar fi neapărat inegalitatea dintre femei și bărbați, ci mai degrabă cea dintre bogați și săraci. Un decalaj mic de remunerare între femei și bărbați ar trebui să se traducă într-o oarecare egalitate între femei și bărbați și pe piața muncii. Constatarea de mai sus ar trebui, deci, să fie cu atât mai valabilă dacă ne referim strict la inegalitățile economice de gen, despre care s-ar putea spune că nu merită tratate separat de inegalitățile economice generale. Și, totuși, în România salariile femeilor din sectoare-vedetă precum IT&C sunt cu peste un sfert mai mici decât cele ale bărbaților, iar participarea femeilor pe piața muncii este mult mai scăzută decât a bărbaților. Aproape la orice capitol ne-am uita mai în detaliu, observăm inegalități economice frapante între femei și bărbați, care au implicații majore nu doar pentru viața profesională, ci și pentru viața personală și societate în ansamblul ei.

Majoritatea studiilor despre salariații din Republica Moldova îi prezintă pe aceștia din perspectiva „forței de muncă”, adică dintr-o perspectivă care interesează mai ales investitorii și economiștii. Studiul FES-Moldova / Syndex realizat în 2019 și intitulat „Situația salariaților din Republica Moldova: o criză structurală” a încercat să mute accentele, punând în prim plan aspectele sociale atunci când vine vorba de muncă și salariați. Unul dintre subiectele centrale ale discuției despre situația salariaților este fără îndoială remunerarea acestora. Ce în-seamnă remunerare corectă – cum trebuie să fie aceasta corelată cu productivitatea salariaților și cu nevoile de trai ale acestora – este o întrebare cheie la care trebuie să răspundem atunci când vorbim despre situația salariaților.

Cât de mare (sau cât de mic) trebuie să fie salariul minim, în ce ritm trebuie el crescut, ce fel de lucruri trebuie luate în calcul, ce implicații au eventualele scenarii pentru salariați și pentru societate mai general vorbind, cât de des și cum trebuie purtate discuțiile despre aceste lucruri, cine ar trebui să participe la ele? Toate acestea sunt subiecte de dezbatere recurente în ultimii ani, de fiecare dată când se pune problema luării unei decizii privitoare la modificarea salariului minim, de obicei către sfârșitul fiecărui an calendaristic. Ca și în cazul altor subiecte vitale de politică economică și socială, dezbaterea publică generală și cea specializată și dedicată luării deciziilor nu sunt clar delimitate una de cealaltă, termenii și nivelul discuțiilor fiind de cele mai multe ori identici. Dezbaterea este de prea multe ori extrem de superficială, mizând pe argumente deductive și luări de poziție care nu sunt susținute de fapte și, din păcate nu de puține ori, de distorsionări mai mult sau mai puțin grave și mai mult sau mai puțin conștiente ale realității. Drept urmare, este greu să deosebim între analiză, lobby și decizie politică.

Restricțiile impuse de autoritățile Republicii Moldova — necesare pentru lupta împotriva pandemiei — nu au fost însoțite de un pachet de măsuri economice suficiente pentru a proteja veniturile populației, ceea ce a redus încrederea în măsurile sanitare, conformarea față de restricții și respectiv eficiența acestora.

Pandemia a afectat direct firmele prin pierderea sau încetinirea activității, iar angajații prin pierderea locurilor de muncă sau reducerea salariilor. Legislația muncii a fost flexibilizată, făcând salariații și mai vulnerabili. 

Din șocul economic suferit de salariați și firme, guvernul Republicii Moldova abia dacă a compensat 3% prin măsurile pe care le-a oferit, deși a avut resursele pentru a oferi stimulente comparabile cu cele implementate de alte state.

Deși constituie o parte mică din sistemul fiscal din România, veniturile provenite din taxele pe proprietate sunt importante pentru administrațiile locale, pentru că ele sunt colectate și utilizate în integralitate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Acest studiu prezintă o analiză a impozitării proprietăților în municipiile din România, demonstrând natura inechitabilă și regresivă a sistemului actual. Deși o reformă a impozitării proprietății care să se bazeze strict pe „valoarea de piață” nu pare fezabilă și nici oportună, se impune o reformă a sistemului de impozitare care să facă mai eficientă impozitarea proprietăților mari și multiple, a transferurilor de proprietate și a chiriilor.

Digitalisation can bring disruptive changes to labour organisation, industrial relations and the balance of powers between employers and employees in banking. Romanian unions have lost associational and institutional power over the past decades. Trade unions in banking have little potential to exert societal power. However, increasingly tight labour markets have increased their market place bargaining power.

Digitalisation has triggered greater organizing efforts and positive transformations in social dialogue at company level and has contributed to the re-opening of collective bargaining at industry-level.

În ultimii ani, tema productivității a căpătat o prezență constantă în spațiul public din România, în special în asociere cu subiectul creșterilor salariale. Acest studiu prezintă o analiză detaliată a chestiunii productivității, plecând de la aspecte teoretice și până la relația dintre productivitate și salarii așa cum arată ea în România astăzi.

Pentru moment, costurile cu forța de muncă sunt atât de reduse în România, încât nici nu se pune problema ca creșterile salariale să amenințe cu adevărat activitatea economică la nivel macro. Pe termen mediu și mai ales pe termen lung, situația se poate schimba, drept pentru care dezbaterea publică trebuie să se reorienteze spre problema cu adevărat importantă: creșterea productivității.

Studiul oferă o evaluare a situației actuale a sectorului comerț din România și a transformărilor prin care a trecut prin parcursul ultimelor decenii, cu accent predominant pe activitățile de comerț cu amănuntul.

Dezvoltarea comerțului electronic în ultimul deceniu a pus presiune suplimentară asupra comercianților cu magazine fizice, reprezentând totodată o oportunitate importantă pentru capitalul autohton.

Industria auto europeană arată astăzi cu totul altfel decât acum zece ani. Polarizarea pieței și reconfigurarea geografică a lanțurilor de producție se resimt puternic și în România, care are astăzi o piață minoră și o industrie din ce în ce mai puternică.