Alte publicații

Inegalități economice de gen în România

În România, inegalitatea de venit în rândul populației generale este a doua cea mai mare din UE, după Bulgaria. În același timp, decalajul de remunerare între femei și bărbați este printre cele mai mici, România părând mai avansată din acest punct de vedere decât majoritatea țărilor occidentale. La prima vedere, inegalitatea în general este un subiect mult mai relevant pentru România decât inegalitatea de gen: problema României nu ar fi neapărat inegalitatea dintre femei și bărbați, ci mai degrabă cea dintre bogați și săraci. Un decalaj mic de remunerare între femei și bărbați ar trebui să se traducă într-o oarecare egalitate între femei și bărbați și pe piața muncii. Constatarea de mai sus ar trebui, deci, să fie cu atât mai valabilă dacă ne referim strict la inegalitățile economice de gen, despre care s-ar putea spune că nu merită tratate separat de inegalitățile economice generale. Și, totuși, în România salariile femeilor din sectoare-vedetă precum IT&C sunt cu peste un sfert mai mici decât cele ale bărbaților, iar participarea femeilor pe piața muncii este mult mai scăzută decât a bărbaților. Aproape la orice capitol ne-am uita mai în detaliu, observăm inegalități economice frapante între femei și bărbați, care au implicații majore nu doar pentru viața profesională, ci și pentru viața personală și societate în ansamblul ei.

Salariul minim în Republica Moldova: e timpul pentru o atitudine mai hotărâtă

Majoritatea studiilor despre salariații din Republica Moldova îi prezintă pe aceștia din perspectiva „forței de muncă”, adică dintr-o perspectivă care interesează mai ales investitorii și economiștii. Studiul FES-Moldova / Syndex realizat în 2019 și intitulat „Situația salariaților din Republica Moldova: o criză structurală” a încercat să mute accentele, punând în prim plan aspectele sociale atunci când vine vorba de muncă și salariați. Unul dintre subiectele centrale ale discuției despre situația salariaților este fără îndoială remunerarea acestora. Ce în-seamnă remunerare corectă – cum trebuie să fie aceasta corelată cu productivitatea salariaților și cu nevoile de trai ale acestora – este o întrebare cheie la care trebuie să răspundem atunci când vorbim despre situația salariaților.

Salariul minim și traiul minim decent: de la mituri la oportunități

Cât de mare (sau cât de mic) trebuie să fie salariul minim, în ce ritm trebuie el crescut, ce fel de lucruri trebuie luate în calcul, ce implicații au eventualele scenarii pentru salariați și pentru societate mai general vorbind, cât de des și cum trebuie purtate discuțiile despre aceste lucruri, cine ar trebui să participe la ele? Toate acestea sunt subiecte de dezbatere recurente în ultimii ani, de fiecare dată când se pune problema luării unei decizii privitoare la modificarea salariului minim, de obicei către sfârșitul fiecărui an calendaristic. Ca și în cazul altor subiecte vitale de politică economică și socială, dezbaterea publică generală și cea specializată și dedicată luării deciziilor nu sunt clar delimitate una de cealaltă, termenii și nivelul discuțiilor fiind de cele mai multe ori identici. Dezbaterea este de prea multe ori extrem de superficială, mizând pe argumente deductive și luări de poziție care nu sunt susținute de fapte și, din păcate nu de puține ori, de distorsionări mai mult sau mai puțin grave și mai mult sau mai puțin conștiente ale realității. Drept urmare, este greu să deosebim între analiză, lobby și decizie politică.

Excepția care confirmă regula: evoluții în sectorul IT din România

Dezbaterea despre sectorul IT privește problema generală a dezvoltării socio-economice a țării, precum și problema inegalităților de venit și avere sau cea a redistribuirii fiscale. Toate acestea nu sunt simple chestiuni economice, ci ridică întrebări morale importante. Altfel spus, discursul public despre sectorul IT din România are în fundal o serie întreagă de asumpții și ipoteze despre binele individual și binele comun, precum și despre echilibrul corect dintre acestea.

Nu poate fi vorba ca acest studiu să dea soluții definitive pentru asemenea dileme fundamentale. Problema reiese nu atât din complexitatea lor, cât din faptul că nu sunt subiecte care pot fi tranșate tehnocratic. Desigur, analiza poate oferi un punct de plecare mai solid decât elementele impresioniste care circulă în spațiul public când vine vorba de sectorul IT. Vom clarifica mai întâi despre ce vorbim atunci când facem referire la sectorul IT din România — după cum vom vedea, acest lucru elementar nu e deloc lipsit de ambiguități. În al doilea rând, vom analiza trăsăturile esențiale ale sectorului: cât de mare este, despre ce contribuție la economia națională vorbim de fapt, care sunt în realitate tendințele de dezvoltare. Pentru o discuție cât mai concretă, analizăm în detaliu situația celor mai mari companii din domeniu care activează în România. În fine, ne uităm la situația „IT-știlor” din perspectiva pieței muncii și a salarizării, incluzând aici și problema spinoasă a scutirilor de impozit.

Cine plătește factura pandemiei? Cazul Republicii Moldova

Restricțiile impuse de autoritățile Republicii Moldova — necesare pentru lupta împotriva pandemiei — nu au fost însoțite de un pachet de măsuri economice suficiente pentru a proteja veniturile populației, ceea ce a redus încrederea în măsurile sanitare, conformarea față de restricții și respectiv eficiența acestora.

Pandemia a afectat direct firmele prin pierderea sau încetinirea activității, iar angajații prin pierderea locurilor de muncă sau reducerea salariilor. Legislația muncii a fost flexibilizată, făcând salariații și mai vulnerabili. 

Din șocul economic suferit de salariați și firme, guvernul Republicii Moldova abia dacă a compensat 3% prin măsurile pe care le-a oferit, deși a avut resursele pentru a oferi stimulente comparabile cu cele implementate de alte state.

Inechitatea sistemului fiscal în România. Cazul impozitului pe proprietate.

Deși constituie o parte mică din sistemul fiscal din România, veniturile provenite din taxele pe proprietate sunt importante pentru administrațiile locale, pentru că ele sunt colectate și utilizate în integralitate la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Acest studiu prezintă o analiză a impozitării proprietăților în municipiile din România, demonstrând natura inechitabilă și regresivă a sistemului actual. Deși o reformă a impozitării proprietății care să se bazeze strict pe „valoarea de piață” nu pare fezabilă și nici oportună, se impune o reformă a sistemului de impozitare care să facă mai eficientă impozitarea proprietăților mari și multiple, a transferurilor de proprietate și a chiriilor.

Back to bargaining business in banking

Digitalisation can bring disruptive changes to labour organisation, industrial relations and the balance of powers between employers and employees in banking. Romanian unions have lost associational and institutional power over the past decades. Trade unions in banking have little potential to exert societal power. However, increasingly tight labour markets have increased their market place bargaining power.

Digitalisation has triggered greater organizing efforts and positive transformations in social dialogue at company level and has contributed to the re-opening of collective bargaining at industry-level.

Chestiunea productivității. Controverse și clarificări

În ultimii ani, tema productivității a căpătat o prezență constantă în spațiul public din România, în special în asociere cu subiectul creșterilor salariale. Acest studiu prezintă o analiză detaliată a chestiunii productivității, plecând de la aspecte teoretice și până la relația dintre productivitate și salarii așa cum arată ea în România astăzi.

Pentru moment, costurile cu forța de muncă sunt atât de reduse în România, încât nici nu se pune problema ca creșterile salariale să amenințe cu adevărat activitatea economică la nivel macro. Pe termen mediu și mai ales pe termen lung, situația se poate schimba, drept pentru care dezbaterea publică trebuie să se reorienteze spre problema cu adevărat importantă: creșterea productivității.

Coșul minim de consum lunar pentru trai decent pentru populația României

În perioada iulie-septembrie 2018, Syndex România și Institutul de Cercetare a Calității Vieții au derulat o cercetare la nivel național pentru fundamentarea unui coș minim de consum pentru un trai decent pentru populaţia României.

Rezultatele acestei cercetări ar trebui să constituie o nouă etapă în discuția despre resursele necesare pentru traiul populației în România, nu atât datorită reînnoirii conceptului mai vechi de coș minim de consum, cât mai ales datorită sublinierii explicite a noțiunii de nivel de trai decent și a cheltuielilor care trebuie acoperite pentru ca populația României să își poată asigura un asemenea nivel de trai

Sectorul comerț în România: un bilanț după trei decenii de transformări, 2019

Studiul oferă o evaluare a situației actuale a sectorului comerț din România și a transformărilor prin care a trecut prin parcursul ultimelor decenii, cu accent predominant pe activitățile de comerț cu amănuntul.

Dezvoltarea comerțului electronic în ultimul deceniu a pus presiune suplimentară asupra comercianților cu magazine fizice, reprezentând totodată o oportunitate importantă pentru capitalul autohton.